ŞTIRI ŞI EVENIMENTE

Arhiva : 2012 || 2013 || 2014 || 2015 || 2016 || 2017 || 2018 || 2019 || 2020 || 2021 || 2022 || 2023



» „PregătiÅ£i calea Domnului, drepte faceÅ£i cărările Lui”

ÎnaltpreasfinÅ£iile ÅŸi PreasfinÅ£iile Voastre,

Distinse autorităţi,

Iubiţi fraţi preoţi, Cuvios cin monahal,

Iubiţi credincioşi,

 

 

Suntem în duminica dinaintea Botezului Domnului. Ne aflăm în străvechea Catedrală a Romanului, săvârÅŸind Dumnezeiasca Liturghie ca mulÅ£umire adusă lui Dumnezeu pentru momentul cel sfânt al intronizării PreasfinÅ£itului Ioachim ca Arhiepiscop al Romanului ÅŸi Bacăului.

Un întreg câmp misionar este aÅŸezat în faÅ£a noului Arrhiepiscop, lucrare sfântă începută în această zonă a Moldovei de PreasfinÅ£ia Sa acum 15 ani ca arhiereu-vicar al ÎnaltpreasfinÅ£itului Arhiepiscop Eftimie ÅŸi care se cere a fi continuată, adâncită ÅŸi dezvoltată în noua Sa slujire ca întâistătător al Eparhiei.

La acest eveniment participă, cu mila Domnului, arhierei ÅŸi preoÅ£i dimpreună cu mulÅ£i credincioÅŸi ai Arhiepiscopiei Romanului ÅŸi Bacăului. Se cuvine, aÅŸadar, în slujirea noastră de arhierei ÅŸi preoÅ£i să medităm pentru câteva clipe împreună cu credincioÅŸii noÅŸtri la marea taină a preoÅ£iei, la marea taină a arhieriei.

Acum, la începutul Sfintei Liturghii, după rostirea cuvintelor din Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel ÅŸi din Sfânta Evanghelie după Marcu, lăsându-ne ajutaÅ£i de înÅ£elepciunea cea de taină a acestor texte scripturistice, să împrospătăm în cugetul nostru cele legate de frumuseÅ£ea ÅŸi greutatea slujirii arhiereÅŸti. Facem aceasta cu gândul la răspunsul pe care-l avem de dat la aÅŸteptările oamenilor ÅŸi, mai ales, la judecata lui Dumnezeu.

„PregătiÅ£i calea Domnului, drepte faceÅ£i cărările Lui”(Marcu I, 3). Aceasta a fost misiunea Sfântului Ioan Botezătorul, profeÅ£ită cu multe veacuri înainte, ÅŸi anume: pregătirea venirii Fiului lui Dumnezeu în lume. Slujirea preotului ÅŸi, cu atât mai mult, a arhiereului aceasta este: să pregătească venirea Domnului Hristos în viaÅ£a proprie ÅŸi a credincioÅŸilor păstoriÅ£i, să fie gata pentru prezenÅ£a ÅŸi lucrarea lui Hristos în lume, în inima proprie ÅŸi în cea a enoriaÅŸilor care fac parte din obÅŸtea pătorită.

„Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1,8), mărturisea Sfântul Ioan Botezătorul despre Hristos. Botezul cu Duhul Sfânt în Biserică este săvârÅŸit de Hristos Domnul prin mâna arhiereilor ÅŸi a preoÅ£ilor hirotoniÅ£i de acesta. Părintele Dumitru Stăniloae spune că mâna arhiereului aÅŸezată pe creÅŸtetul celui hirotonit întru preot este „organul prin care Hristos însuÅŸi transmite lucrarea Sa în Tainele pe care le săvârÅŸeÅŸte”[1], arhiereul „reprezentându-L în mod văzut pe Hristos.”[2] Lucrarea arhiereului este manifestarea văzută a mâinii lui Hristos, a cuvântului lui Hristos, a sfinÅ£irii, a iertării, a păstoririi Domnului Hristos.  „Hristos nu a luat mâna omenească degeaba, continuă Părintele Dumitru Stăniloae, dar nemailucrând cu mâna Sa în mod vizibil, mâna Sa este activă prin mâna celor prin care se prelungeÅŸte în plan văzut preoÅ£ia Sa nevăzută”[3].

Fiind mâna văzută a mâinii nevăzute, dar prezente a lui Hristos, fiind gura văzută a gurii nevăzute, dar prezente a lui Hristos, arhiereul, după mărturia SfinÅ£ilor PărinÅ£i este „chipul lui Hristos”[4]. El se află „în chipul lui Dumnezeu”[5]. „Episcopul… săvârÅŸeÅŸte lucrarea lui Hristos ÅŸi arată tuturor, prin săvârÅŸirea acestei lucrări, că este ucenic al Bunului ÅŸi Marelui Păstor, că este aÅŸezat acolo ca să ridice păcatele turmei sale”[6], mărturiseÅŸte Sfântul Isidor Pelusiotul în legătură cu misiunea episcopului.

Cine este episcopul ÅŸi care este lucrarea lui? ConÅŸtiinÅ£a Bisericii îl arată pe episcop ca fiind, în numele Domnului Hristos, „întâistătătorul comunităţii bisericeÅŸti locale, conducătorul adunării euharistice ÅŸi cel în jurul căruia se zideÅŸte ÅŸi se adună Biserica. El păstoreÅŸte, conduce, zideÅŸte spiritual ÅŸi sfinÅ£eÅŸte credincioÅŸii dintr-o anumită zonă geografică”[7]. Continuând lucrarea mântuitoare a Domnului Hristos, a SfinÅ£ilor Apostoli ÅŸi a arhiereilor dinaintea lui, episcopul „învaţă ÅŸi povăţuieÅŸte poporul lui Dumnezeu, slujeÅŸte cuvântul Adevărului, se războieÅŸte cu rătăcirile ÅŸi ereziile, se îngrijeÅŸte de unitatea Trupului lui Hristos, sfinÅ£eÅŸte poporul lui Dumnezeu, …. cu harul Sfintelor Taine, îi instruieÅŸte pe păstori ÅŸi se preocupă de asigurarea corpului misionar al Bisericii”[8].

Episcopul este „străjer” sau „păzitor al acelora care se găsesc la dumnezeiasca adunare, adică în Biserică”[9]. După cuvântul Sfântului Vasile cel Mare episcopul este „sprijin al patriei, podoabă a Bisericilor, stâlp ÅŸi temelie a adevărului, întărirea credinÅ£ei în Hristos, siguranÅ£a casnicilor săi, neînfrânt de vrăjmaÅŸi, păzitor al datinilor străbune, duÅŸman al inovaÅ£iilor”[10]. „Nu vezi cu câte trebuie să fie înzestrat episcopul?” se întreabă Sfântul Ioan Gură de Aur: „Să fie povăţuitor, răbdător, să păstreze cu statornicie cuvintele credinÅ£ei, după cum a fost învăţat”[11]. Autoritatea episcopului rezidă în faptul că el trece „cu vederea pe ale sale ÅŸi se îngrijeÅŸte de problemele celor pe care îi conduce”[12].

Durerile, suferinÅ£a, încercările preoÅ£ilor ÅŸi credincioÅŸilor din Eparhia încredinÅ£ată sunt pâinea cea de toate zilele a episcopului: „Episcopul, spune Sfântul Isidor Pelusiotul, trebuie să se împodobească cu toate virtuÅ£ile ÅŸi să trăiască necazurile celorlalÅ£i ca ale sale. Deoarece el nu trăieÅŸte pentru el însuÅŸi, ci pentru cei asupra cărora are autoritate, iar viaÅ£a lui este controlată de mii de ochi ÅŸi de limbi”[13]. Autoritatea episcopului, ca păstor de suflete, după mărturia SfinÅ£ilor PărinÅ£i constă în „nerăutatea lui, în zelul lui, în rugăciunea lui”[14], în „dragostea”[15] lui, în „smerenia”[16] lui, „în teama de a da socoteală exactă pentru sufletele turmei sale”[17] în faÅ£a lui Dumnezeu.

În lucrarea sa liturgică, învăţătorească ÅŸi conducătoare, episcopul este ajutat în primul rând de preoÅ£ii din parohiile ÅŸi mănăstirile eparhiei. Încă din veacul doi după Hristos, Sfântul Ignatie Teoforul vorbea despre unitatea indestructibilă dintre episcop ÅŸi „sfânta preoÅ£ie a Bisericii” dimpreună cu credincioÅŸii după chipul „corzilor de chitară”. „AÅŸadar, spune el adresându-se creÅŸtinilor din Smirna Asiei Mici, trebuie să umblaÅ£i în conformitate cu părerea episcopului, lucru pe care cu adevărat îl ÅŸi faceÅ£i. PreoÅ£imea voastră demnă de pomenit, care este vrednică de Dumnezeu, este legată armonios de episcop precum corzile de chitară. De aceea, în unitatea voastră ÅŸi în dragostea voastră cea într-un singur glas, Iisus Hristos devine cântare de laudă” [18]. Legătura preoÅ£ilor cu episcopul lor canonic este semnul împreună ÅŸederii în Biserica lui Hristos, arătată în mod special în Dumnezeiasca Euharistie. Sfântul Ignatie Teoforul spune că „acea Euharistie să fie considerată sigură, dacă are loc împreună cu episcopul sau cu cel pe care acesta îl rânduieÅŸte. Unde va fi prezent episcopul, acolo să fie ÅŸi mulÅ£imea, după cum chiar acolo unde e Hristos e ÅŸi Biserica Universală. Nu e îngăduit fără episcop nici botez, nici agapă să se săvârÅŸească. Tot ceea ce el validează, aceasta îi e ÅŸi lui Dumnezeu bineplăcut ÅŸi aÅŸa va fi sigur ÅŸi cert orice veÅ£i face”[19].

„Bine e să avem cunoaÅŸtere despre Dumnezeu ÅŸi despre episcop. Cel care cinsteÅŸte pe episcop, este cinstit de Dumnezeu. Cel care săvârÅŸeÅŸte ceva în necunoÅŸtinÅ£a episcopului slujeÅŸte pe diavol”[20].

Starea de veghe pentru unitatea Bisericii este datoria de căpetenie a episcopului. Rugăciunea sa, sacrificiile sale de orice fel, umilinÅ£ele la care poate fi supus, renunÅ£area ÅŸi la ceea ce i se pare a fi bun în faÅ£a pericolului dezbinării – toate au drept scop menÅ£inerea în unitatea Bisericii a preoÅ£ilor ÅŸi credincioÅŸilor eparhiei. Aceasta se realizează în mod special dacă episcopul menÅ£ine o legătură duhovnicească cu preoÅ£ii săi pe de o parte ÅŸi cu superiorii săi pe scară ierarhică, mitropolit, patriarh ÅŸi Sfântul Sinod pe de altă parte. Canonul 34 al SfinÅ£ilor Apostoli ÅŸi cele asemănătoare prevăd foarte clar că „episcopii fiecărui neam…. să nu facă nimic peste cunostinÅ£a…. primului dintre ei ÅŸi să-l considere  drept căpetenie pe acesta”. În acelaÅŸi timp, nici întâistătătorul episcopilor „să nu facă ceva fără să îi consulte pe toÅ£i ceilalÅ£i episcopi”[21].

 Strădania pentru menÅ£inerea unităţii Bisericii ÅŸi sacrificiile personale cerute fiecărui creÅŸtin, de la credinciosul mirean, trecând prin preoÅ£ii de parohii ÅŸi cinul monahal până la primul dintre episcopi echivalează ÅŸi chiar depăşeÅŸte jertfa mucenicilor. „ Să păţească omul orice rău, spune Sfântul Dionisie al Alexandriei, numai să nu contribuie la crearea unei schisme în Biserică. Într-adevăr, este superior acel martiriu pe care cineva îl rabdă ca să nu contribuie la ruptura ÅŸi scindarea Bisericii, faţă de martiriul pe care altul îl rabdă ca să nu slujească idolilor. Fiindcă martiriul pe care cineva îl suportă ca să nu slujească idolilor aduce mult folos sufletului, în timp ce martiriul pentru a nu se produce schismă în Biserică aduce (mult) folos întregii Biserici”[22].

Toate cele spuse ÅŸi cele asemănătoare pot fi împlinite de episcop prin puterea lui Hristos care pe cele cu lipsă le plineÅŸte (rugăciune la Taina Hirotoniei în preot). Luat dintre oameni pentru cele ale lui Dumnezeu (Evrei 5,1),episcopul are drept îmbărbătare ÅŸi izvor de înspiraÅ£ie chipul arhiereilor de altădată, marii ierarhi care au slujit înainte eparhia respectivă, precum ÅŸi pe marii păstori ai Bisericii din toate timpurile. Cuvântul Sfântului Apostol Pavel, citit astăzi la Dumnezeiasca Liturghie, din Epistola a doua către Timotei poate constitui călăuză pentru toată lucrarea episcopului: „Fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin” (2 Timotei 4, 1-5). Grea sarcină! Dificilă povară! Jug aspru de purtat! Åži cu toate acestea, „cine doreÅŸte episcopie bun lucru doreÅŸte” (1 Timotei, 3,1), căci nu există o slujire mai frumoasă, o responsabilitate mai aleasă, o demnitate mai sfântă, precum cea a arhiereului lui Hristos.

Purtată „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă ÅŸi cu dragoste”, crucea episcopală este izvor nu numai de îngrijorări ÅŸi răstigniri continue, dar ÅŸi de adânci bucurii. Cea mai mare bucurie este descrisă de Sfântul Apostol Pavel ca fiind constatarea de la finalul întregii lucrări în slujirea Bisericii: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârÅŸit, credinÅ£a am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, ÅŸi nu numai mie, ci ÅŸi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Timotei IV, 5-8).

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Aşa să fie! Amin! Amin!